Masinaria de partid, din nou castigatoare in Romania

Desi suntem in Anno Domini 2009, in Romania alegerile se castiga tot cu masinaria de partid tipica anului 1946, cand oamenii lui Stalin au numarat voturile si a iesit cine trebuie.

Inca o data se confirma ca suntem o tara rurala, cufundata in traditii jalnice si idioate, cu un misticism degradant si o obedienta de acum neinteleasa.

E degradant sa vezi canacheii, bourenii, vaghelii si frunzulicii cum se spumuiesc pe posturile TV, in a arata cum poporul vizionar si constient de sine, i-au votat.

Lipsa de viziune, lipsa unei mentalitati a muncii eficiente si mai ales lipsa educatiei de baza, fac din alegatori o masa amorfa usor manipulabila si in continua degradare fizica si morala.

Insa, clasa politica romaneasca este satisfacuta de acest tip de populatie fara prestanta morala si care se complace in saracie si ascultare de vechilii de partid.

Rezultatele exprima clar un adevar. Anume ca o anumita parte a electorilor au o optiune solida si foarte constienta. Nu vreau aici sa fac propaganda in favoarea vreunui candidat. Dar marea majoritate a electorilor, adica cei care au optat pentru primii doi, reprezinta aceeasi valoare numerica care in anul 1990, au exprimat optiunea pentru un anume candidat emanat din spuma revolutiei.

Hai Romania!

Pana la ora 10.00, profilul alegatorului care si-a manifestat votul este: Barbat, varsta intre 50 si 60 de ani, educatie maxim 10 clase.

Completarea mea ar fi: ghiortan, isi jigneste sau is bate nevasta , bea bere la PET si garaie cu burta plina de mici in fata blocului, are geaca din imitatie ieftina de piele, este jegos si e sigur roman.

Patriot de cartier, heterosexual tipator dandu-se potent doar cu vocea, se cearta cu administratia blocului, luni de obicei nu merge la munca poate marti geseste ceva la negru.

In casa lui e mizerie si se gateste doar prajeala de carne ieftina cu tocanita, dar sigur are lant de aur si ghiul.

Daca sta la tara e posibil sa aiba vreo masina adusa de afara in poarta, sigur are si aici aur purtat ostentativ, insa nu are gard si nu are apa in curte si WC.

Completati in continuare...

Eurovision junior si "ghinionul" reprezentantilor Romaniei

Am vazut, recunosc pe sarite, eurovizionul junior care a avut loc in Ucraina. Dupa, am citit si lamentarile penibile ale presei romanesti, cum ca Romania, iar a avut ghinion. Ghinion la fotbal, ghinion la eurovisioane, ghinion la politicieni, ghinion la etcetera.

Suntem din ce in ce mai needucati si mai nepriceputi si ne amagim cu tot felul de expresii mioritice.

Nimeni din presa romaneasca nu a comentat evolutiile celorlalti participati, nimeni nu a remarcat ce scoli urmeaza copiii celorlalte tari, de exemplu castigatorul locului unu este un olandez elev la o scoala de coregrafie. Toata romanimea s-a plans ca reprezentanta Romaniei nu a avut noroc. Dar numai cu norocul poti pacali un juriu?

Am vazut evolutia reprezentantei Romaniei si mi-a fost jena. O fata tipic "romaneasca" la un liceu de fite, banuiesc cu vreun tata "roman de afaceri", daca nu asfaltator politic. O scalambaiala tipic romaneasca de Acces Direct sau Dansez pentru tine. O viziune caracteristica tinerelor romance, care vad viata doar prin prisma clubului de fite, a BMWului sau a sexului cu baietii de bani gata.

Reprezentanta Romaniei nu a putu sta in fata nici unui reprezentant al celorlaltor tari. Am vazut evolutiile Ucrainei si ale Belarusului si efectiv mi-au lasat o perceptie profunda de adevarat profesionalism.

Continuam sa ne lamentam ca niste animale cu doua picioare si putin creer, intr-o lume in continua miscare si evolutie.

Suntem un popor de tarani, dupa cum a remarcat Geo Bogza, nascuti in mare majoritate din locuitori ai satelor, care banuiesc ca si-n trecut au fost manipulati cu zahar, bautura si malai pentu a vota tatucul. Inrobiti in traditii mistice si dobitocesti, agricultori de subzistenta, fara cultura si educatie.

Cred ca intradevar, pana in 1989 am trait Epoca de Aur.

Victor Ponta, maimutoiul de serviciu al PSD

L-am simpatizat la inceput, parandu-mi un tanar care promite, dar m-am inselat. A devenit o copie transportata prin tunelul parvenirii a elefantilor de partid. Un procuror care nu prea a profesat ca de altfel multi tineri din politica romaneasca, Nicu Banicioiu, medic ratat sau Elena Udrea, pitipoanca de lux ratata.

Arogant, nesimtit si sfidator ar fi o scurta descriere a acestui politruc nascut din matrita lui Hrebenciuc. Si-a schimbat sotia casatorindu-se in partid cu fiica lui Ilie Sarbu, a parvenit intr-un mod grotesc, acestea este Victor Ponta de acum.

Intr-un partid in care nu se pot face decat combinatii josnice, cladit pe postamentul pseudobolsevic iliescian, elementele de valoare nu pot promova. Nu au cum sa promoveze deoarece in Romania, un partid este de fapt o organizatie infractionala gandita doar pentru a delapida.

Victor Ponta este ca si restul politicienilor tineri de astazi, doar showman de televiziune, unde se scalambaie si se maimutareste ca un cimpanzeu, nefiind niciodata adeptul unor programe clare privind viitorul.

Regimul Ceausescu a lasat in urma doar elemente din esaloanele trei si patru, care au fost cladite doar pentru a servi, deci in pozitiile actuale de varf nu sunt in stare decat de smecherii ieftine.

Profesionistii regimului comunist nu s-au implicat in viata politica ulterioara, ei nefiind formati in acest fel. Au preferat sa ramana in miezul societatii continuand sa supravietuiasca. Ei nu au loc in structurile de putere actuale, deoarece in aceste structuri, bacteriile flamande ale politicii post decembriste si-au promovat similii lor, slefuiti la institutiile de invatamant superior acreditate pe sest.

Acest sistem de lansare a rebuturilor face ca astazi sa promoveze persoane ca Victor Ponta si ca multi altii similari, artisti in ale smecheriei si vicleniei ieftine si a combinatiilor doar cu scopul jefurii.

Avem nevoie de altceva!

Zece pentru Romania, o emisiune mereu deviata

Emisiunea Zece pentru Romania din ziua de 15 noiembrie 2009 a fost o mare ratare si asta nu din cauza omului de presa Mihai Tatulici, care cateodata mai da prin gradina, ci din cauza psihologului ratat cu acte, frustrat, rautacios si carcotas, Aurora Liiceanu.

Invitatul principal a fost Academicianul Leon Danaila reputat neurochirurg pe care-l cunosc in imprejurari mai nefericite, domnia sa fiind neurochirurgul care mi-a operat tatal, prelungindu-i viata cu ani de zile, raportat la tehnologia si stiinta medicala a anilor '80.

Alaturi de Mircea Ionescu Quintus, Leon Danaila a aratat ca in Romania alaturi de intelectuali de conjuctura, care nu stiu altceva decat sa murdareasca sau sa-si exprime frustrarile si rautatile, mai exista si profesionisti care indiferent de conjuctura politica, reusesc sa exerseze.

Cu o modestie de neimaginat pentru zilele pe care le traim, cei doi au reusit sa-si impuna punctul de vedere in mod elegant in fata doamnei psiholog si publicist, dupa cum se considera, Aurora Liiceanu. Ca de obicei Aurora Liiceanu, continua sa apese in mod urat si grosolan pe argumente care nu aveau de a face cu esenta emisiunii tatulisciene.

In timp ce Academicianul Leon Danaila, explica cum domnia sa a progresat, contrar faptului ca se nascuse intr-o familie saraca din nordul Moldovei in timpul regimului comunist, doamna Liiceanu devia in modul domniei sale cvasielitist si rautacios, discutia spre filozofii ale nimicului facut valoros. Filozofii tipice intelectualilor de conjuctura, fara esenta si care apar in vremuri revolutionare exprimand incapacitatea de a intelege anumite detalii.

Mai simpatic a fost interpretul Florin Chilian care a contrazis-o pe buna dreptate pe doamna Liiceanu.

Elitele de care s-a vrut a se vorbi in acesta emisiune au suferit si sufera din cauza semielitelor care, mereu avand suport in "elita" putreda a politicii, acopera stralucirea adevarului.

In final, o emisiune depre elite s-a transformat intr-o discutie fara subiect, iar principalii invitati au fost acoperiti ca de obicei de gunoiul zgomotos actual.

Intradevar elvetienii sunt idioti si plicticosi

Ridicarea a nu stiu catei ori a problemei germanilor care au fost "vanduti" de catre statul comunist roman, devine o data cu invechirea naturala a situatiei, penibila si prin faptul ca este explicata intr-un ziar din Elvetia, tara ceasurilor care nu se mai vand din motive de chinezi si a bancilor care nu mai sunt sigure din motive de presiuni externe din cauza ascunderii timp de zeci de ani a tuturor infractorilor si evazionistilor.

Nu vad ce legatura este intre un ziar elvetian si germanii traficati, la cererea statului German, a sasilor din Romania.

Dar din lipsa de subiecte, intr-un occident din ce in ce mai slabit economic, se mai practica si redeschiderea conservelor expirate ale politicii est-vest.

Folosind in mod mercantil drama unei femei de etnie germana din Romania, care a luat premiul Nobel pentru literatura, ziarul elvetian, culmea, de limba franceza, Le Temps, reinvie din motive de frustrari neexplicabile problema vanzarii-cumparari de oameni dintre statul vest german si statul comunist roman. Insa domniile lor nu prea cunosc amanuntele problemei, adica faptul ca prima propunere a facut-o statul german, motivand poate pentru a acoperi cinismul consumismului occidental, plata studiilor efectuate de acesti etnici germani care urmau sa paraseasca Romania.

Nu apar aici regimul comunist din Romania acelor ani care a raspuns imediat la aceasta oferta, dar "businesses are businesses", nu?

Ori domniile lor considera ca "business" pot face doar vesticii deoarece sunt mai parfumati, iar esticii mai tarani?

A imbatranit si Elvetia in conservatorismul sau distructiv si nici nu le mai merge ceasul ca o data. Pacat!

Lansez o idee pentru statul roman

Vazand ca tot se discuta obsesiv despre bani pe toate posturile TV romanesti, stau si ma intreb de ce analistii frumos calcati si frizati ai mass mediei romanesti, nu recomanda finantistilor din guvern, ca statul roman sa se imprumute prin emiterea de obligatiuni la termen garantate, de la romanii aflati in afara tarii.

Adica, statul roman sa scoata spre vanzare obligatiuni sau bonuri de stat, care sa fie cumparate de romanii care lucreaza in Spania si in Italia.

Nu ar fi o idee rea, avand in vedere ca in afara tarii sunt ceva bani in conturile romanilor care lucreaza de dimineata pana seara pe mosiile italiene sau spaniole. De ce nu se recurge la o asemenea oferta financiara, care are doua efecte, primul ca romanii ar castiga cinstit o dobanda iar al doilea, statul roman ar castiga o mai mare prestanta ocolind FMI si Bancile straine cu sedii in Romania care si ele sunt si in foame de bani.

Logistica nu ar fi greu de aplicat avand in vedere intinsa retea de banci sau oficii postale din occident.

Mai e cineva care gandeste in sistemul romanesc de putere?

Sau se prefera inotul in mocirla rau mirositoare a presei vizuale cu explicatii sforaitoare ale politicienilor si ale analistilor financiari ai foamei mogule?

Poate!